toarna cerul. toarna cu nemiluita si in ce mantie frumoasa imbraca pamantul. fulgi cat pumnul cad si se desfac in palme fine, imi mangaie mersul meu plouat. ard geamurile si se inrosesc pometii. am fruntea inghetata, iar din mine ies aburi ca dintr-o ceasca de ceai. imi ratacesc privirea printre urme de bocanci straini, in drumul lor stramb spre casa. ninge, oameni buni si oameni rai. oameni slabi si oameni grasi, oameni si neoameni. ninge, iar anotimpul ma scalda in zambetul lui alb. zambiti, nu va cocosati sub paturi.
16 decembrie 2007
Subscrieţi la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu