Santurile cu banci

Unde oamenii care alearga pe strazi ce duc spre un mare nicaieri, cad.
Si au spatarul moale.
Ca niste brate usoare ce lasa rani cand ne strang la piept parinteste.

Santurile au banci.
Ca noi sa cadem multumiti ca n-am ajuns nicaieri.

Si santurile au banci cu 3 picioare, ca sa nu dormim linistiti.
Macar avem ideea ca ne mentinem in echilibru.
Santurile au banci din oameni. Si ne aglomeram sa-i cunoastem si sa-i privim.

Si au banci cu gauri. Vantul sa ne cante ca pe-un flaut, cu noi degete de artist pe care altii nu-l aud.

Santurile cu banci nu dau imprumuturi sau credite. Asa ca ridica-te si mergi.

Reuniune

- Ce te-a facut sa te intorci?
- Imi place sa merg cu spatele.

Ai marea din gat pana in genunchi. Se onduleaza din umeri, pe la mijloc, pana pe solduri si atarna bezmetica precum steagul unui revolutionar venit singur la o reuniune "dupa 15 de ani".

Tu fluturi zilele ca o mare agitata. Aici doar ratacitii au mai ramas.

Joc uri de societate

Oamenii scapati de la zoo – atat de usor de recunoscut. Parca ar fi figurile inghetate de la Coloanele din Romana care se uita lung la un autobuz aflat la distanta, nestiind daca e al lor sau nu. Ca sa inceapa sa imparta coate in vecinii de statie, sa ocupe un loc cat mai placut, adica inghesuit, pe care odinioara a stat vreun transpirat ce i-a urat de bine unei batranici care ar fi vrut sa stea pe acel scaun. De caldura, bineinteles, sa deschida deasupra capului gemuletul care le va naste turturi la nas colegilor de conserva.

Parca ar fi taximetristul care te face sa simti pe viu celebrele filme Die Hard, unde fiecare curba, semafor, trecere de pietoni si depasire par a fi o noua lupta cu tanti cu coasa. El vorbeste la telefon, tu nu-ti poti pune centura pentru ca si-a asezat tigarile si ziarele langa scaunul tau, se cearta prin statie cu alti colegi la fel de titirezi in exprimare ca si el, iar drumul pare tot mai curbat si siguranta, ca sa ma exprim mai clar, ajunge Rallyfiata. Mai aprinde si o tigara ca, dupa ce o fumeaza pe jumatate, cuprins de remuscari, sa intrebe: - Te deranjeaza? Ma multumesc doar cu ideea ca tigara aia il va ucide intr-o zi. Intre timp, eu, disperat, sun persoanele apropiate, ma prefac linistit, insa in sinea mea port gandul ca acesta va fi ultimul drum. Si suspansul continua ca intr-un film de groaza cu Freddy Krueger.

Mai e femeia de la casa, care refuza sa-ti schimbe 50 de lei ca sa-l rasplatesti pe bezmeticul cu bat, volan si 3 pedale, pentru ca te-a adus acasa viu. Asa ca cer o Cola, ca sa-mi linistesc setea de a o lua la cadouri de sarbatori. Si ea tot refuza, stiind care-mi sunt intentiile ascunse. Asa ca firele albe imi ies din cap de parca ar fi mainile lui Jackie Chan in timp ce rupeau cam 56 de maini si picioare in filmele Hollywoodiene. Si mai cer un cartof prajit, daca nu vrea sa-mi dea o simpla Cola, si mai cer si-un pui prajit, inca abil sa mearga singur, de sanatos ce e. Simt ca mi-a simtit dorinta de razbunare, cand am resimtit nesimtirea ei. Ea m-a trimis la banca, eu am trimis-o sub o banca, sa se linisteasca acolo. Pe veci.

Oamenii scapati de la zoo au mers de dive, vorbe de cartier si logica de betivi care nu stiu cum de-au ajuns cu masina in Dambovita. Au porniri de tractor pe autostrada, siguranta de caruta nesemnalizata pe munte. Singurele lor clipe de tacere sunt cele de pe WC. Fie public, fie in public.

Sunt oameni pe care i-as ucide cu drag si zambetul unui iepure fericit ca are morcovi.

La intamplare

El e o calimara varsata din greseala, cand un functionar fugea sa-si plateasca rata la masina.

Cerneala ii tinea directia.

Noi suntem biroul pe care toate cuvintele ce le-ar fi scris s-au amestecat intr-un buchet ca niste fluturi pe foile de la psiholog.

Ce-au picurat pe jos, pe scaun, pe-o mapa si-o chitanta. Si s-au uscat.

Pline precum un vulcan nervos ca un copil fara jucarii sau goale ca un lac ramas cu transpiratia celor ce-au stat sa le inteleaga.

Si el sta culcat si noi calcam incurcati.

Cu literele de gat. Cele mai grele lanturi in care ne-am legat.

In aer o port

Sunt in aeroport. Si zbor. Cand aer eu port sub nari ca furtuni. Si sunt acuzat de furt. Ca mi-am luat si mintile pe unde m-am pierdut. Si zbor.
Gratis. Ca un bagaj cu stapan nebun.

Suntem robineti. Nu fantani.

Sunt in aeroport si avioanele imi sunt plamani. Si-mi tiuie urechile de la zgomot.
Eu in aer o port. Ca o batista demodata luata de la piept sa-i fac pulsului un cort.
Si-un pui de foc.

Aburii mei au forma norilor care zambesc cu ochii-nchisi.

Duble #18

- Timpul le rezolva pe toate
Cel mai urat e cand timpul ne rezolva pe noi inainte de toate.

- Omul e cea mai urata injuratura. E singurul pumn de pastile care luat ramane in gat.
Din ambitie.

- Te-am confectionat din hartie. Si m-ai lasat fara cerneala. Asa ca am inceput sa cant. Pana m-ai lasat si fara glas. Asa ca am inceput sa colorez. Pana mi-ai inchis ochii. Asa ca am inceput sa sar. Pana am zguduit pamantul. Si m-am trezit din somn. Era cutremur. Numai hartiile au stat turtite cat tavanul a ramas intreg.

Balbaiti

E cel care invie, e cel care asista si e cel care explica.
Toti se cred activisti in nasterea cuvantului.

Tu, macelar de vorbe. Cu flori in piept si seminte intre buze,
Acuzandu-le pe muze ca te-au prapadit sa sorbi nu sa respiri.
Cand soarele sta si frige deasupra noastra ca un ibric uitat pe foc.
Clocotind uimiri din ochii nostri mici ca un prunc de semidoct.

Asa ne-am facut dintr-o data tuci.

Ca ce ne mai arde limba aia care bate fara cuci.
Cand blestemam vremea ca ne trece si ne lasa doar cheliosi
Cu peruci si oglinzi
Si cruci.

Imagineaza-ti.
Sa-ti prinzi perciunii langa tample ca dormitoarele in grinzi.
Sa ai unde sa te culci.

Toti se cred activisti in nasterea cuvantului. 
Toti balbaitii cu contract nedeterminat.

Ora exacta

Intr-o duminica am scris ceva:

E duminica in care s-a schimbat ora si toti cei mai lenesi sau mai obositi au putut sa doarma o ora mai mult.

E duminica in care cativa, in care ma includ, s-au dus la munca si s-au intors acasa ca intr-o zi normala de luni-vineri.

E duminica ce i-a prins in picioare pe unii, cantand si dansand intr-un club, amestecand in gingii diferite arome de bauturi care te ametesc.

E duminica in care altii vor sa doarma pana tarziu. Si apoi sa faca o baie lunga pentru ca restul zilei sa-l petreaca in fata unei carti sau a unui film.

E o duminica agitata pentru toti, lenesi sau nu, dar mai este o duminica in care cineva si-a intrerupt ritmul.

Ca sa vorbesc despre starea medicala a lui Gheorghe Dinica nu am pricepere. Ca sa spun cat de mare actor este el, nu am dreptul, nu l-am vazut decat in cateva roluri. Si, citind cum lumea toarna randuri despre boala lui Gheorghe Dinica, imi dau seama ca nimeni nu poate scrie nimic despre el, ci doar despre boala lui.

De aceea eu spun atat: sa ne vedem cu totii si duminica viitoare.

Azi e marti. Azi e dupa cateva saptamani de atunci. Azi, duminicile s-au inchis ca un magazin cu preturi mai mici.

Azi, Gheorghe Dinica a murit.

Ce cauti aici?

Ce cauti aici ma golanule? Unde te crezi?

E tema simplului mers pe strada. Ai stat vreodata sa te gandesti ca 99% din oamenii care te vad nu te stiu? Si nici nu vor. Si ce ai facut atunci?

Mai da-te-n…

Da. Spectacol. Cat teatru joci zilnic? Intre ce ora si ce ora si cat castigi pe luna pentru asta? Dragut. Si asta o faci dupa munca sau cand?

Ai tupeu sa treci pe aici!

In cartierul unde gazele trec prin mate nu prin case si descultii isi trag piele de crocofani pe talpi si isi palmeaza mucul.

Ai un foc?

Sa arzi de nerabdare sa iesi din drumul lor. “Ca doar nu-i drumul lu’ tac’tu ba!”, auzi de la geam un burtos cu glasul inecat intr-un mic ramas de la mitingul de ieri.

Ce cauti ma pe’aici?

Imi place orasul, e viu. Cand mortaciunile imi spun ce-ar fi bine sa incerc sa fiu. Ele, de la tata la fiu.

Duble #17

- Lectura mea e impactul. Cuvintele sunt precum un bocet al ochiului care citeste numai ce vrea sa vada.

- Ca sa fugim de propriile noastre prostii, ei toti sunt vinovati.
Pacat ca avem prea putine degete ca sa-i aratam pe toti.
Asa ca ii dusmanim ca nu se arata singuri.

- Umblu mereu cu un seif inchis si lucrurile la vedere. Unde ti-e atentia?
La revedere.